Despre Fluturi

Fluturii ca si dragostea sint frumosi pentru ca sint efemeri, si intr-un fel devin "nemuritori" din acelasi motiv. Chiar daca cineva poate sa-mi dea exemple de cupluri care au dus o viata fericita, asta nu inseamna ca au avut o dragoste care a durat toata viata. Au avut o dragoste care i-a unit initial, dupa care dragostea a fost inlocuita de intelegere, respect, impartirea bucuriilor, a necazurilor sau a grijilor, etc. Poate suna prozaic, dar ce sa facem? Asa este facuta viata. Un roman, care in cel mai fericit caz este punctat de mici pasaje poetice. Si cred ca este bine asa. V-ar placea sa cititi romane fluviu in versuri? Cred ca ar deveni plictisitoare la un moment dat. Prin contrast, o mica strofa in mijlocul unui roman, ne impresioneaza mai mult decit o poezie nesfirsita. De ce nu poate dragostea trai la nesfirsit? Raspunsul este simplu. Pentru ca sintem oameni, iar dragostea este ceva ideal, care se hraneste la rindul ei cu situatii si personaje ideale. Cit timp poate un om cu imperfectiunea lui sa para ideal? Pe masura ce vedem omul real, ne putem poate impaca cu ideea substituirii idealului cu realului, din pacate insa dragostea noastra moare odata cu aceasta substitutie. Sa ne inchipuim acum, o dragoste care nu apuca sa se consume, o dragoste care s-a nascut dar nu a fost sufocata sau minjita de contactul cu realitatea. Ea moare odata cu noi, nu inaintea noastra. Persoana iubita, prin faptul ca dintr-un motiv sau altul nu este cu noi, o face imuna detectiei noastre si va fi intotdeauna o imagine ideala a mintii noastre. Atunci se naste dilema: a rupe o floare frumoasa sau a ne clati numai privirea cu frumusetea ei? Daca o rupem ne vom bucura de ea o clipa, dupa care vom ramine cu imaginea unei uscaturi. Daca trecem numai pe linga ea si plecam cu imaginea ei, ea va domni in minea noastra pe veci, mindra si frumoasa. Pe de alta parte ne-am refuzat placerea de a ne bucura de efemeritatea ei. Nu trebuie deci sa ne para rau dupa acea dragoste ce nu a fost sa fie...